Cercetare - Proiectare

Palatul Poștelor este o construcție monumentală aflată în cuprinsul vechiului Centru Istoric al Bucureștiului, pe Calea Victoriei nr. 12, actualmente fiind sediu al Muzeului Național de Istorie a României.
Muzeul a fost înființat în anul 1970, cu scopul de a ilustra evoluțiile culturale înregistrate de-a lungul tuturor epocilor istorice în spațiul geografic al României de azi.
Planurile Palatului Poștelor și Telegrafului au fost realizate de arhitectul Alexandru Săvulescu în stil neoclasic, care amintește de arhitectura palatului poștelor din Geneva. Clădirea, amplasată pe un teren de peste 10 000 mp, are o suprafață desfășurată pe patru niveluri; faţadă monumentală, în stil neoclasic, cu un portic larg, format din zece coloane dorice. Clădirea are un acoperiş înalt cu învelitoare din tablă. Faţada principală se termină în părţile laterale cu cupole. Tot pe faţada principală se găsesc cele două sculpturi ale lui Ştefan Ionescu Valbudea, reprezentând pe Mercur, mesagerul zeilor şi o alegorie reprezentând Mecanica - progresul ştiinţei. Deasupra intrării au fost amplasate zece statui alegorice, între care și două realizate de Carol Storck (1854 - 1926) reprezentând „Drumul de Fier" și „Electricitatea". Majoritatea statuilor au căzut la cutremurul din 1940, iar cele rămase, fiind afectate, au fost înlăturate de autorități pentru a nu pune în pericol trecătorii.
Palatul a fost inaugurat în anul 1900, pentru beneficiarul său inițial, Poșta Română.