Este o sinagogă de tip mare, fiind construită pe plan rectangular şi orientată pe direcţia nord-vest - sud-est, cu o uşoară rotire faţă de axa est-vest de orientare către Ierusalim, tradiţională sinagogilor. Clădirea este amplasată cu latura nord-vestica (faţada principală) paralela cu strada Mămulari, fiind retrasă de la aliniament cu aproximativ 4m.Compoziţia generală a faţadelor constă dintr-un amestec de elemente maure, romanice şi bizantine la care se adaugă influenţa arhitecturii bizantine - religioase şi laice - din Muntenia. Faţada principală, cea nord-vestică, este cea mai impozantă. Compoziţia faţadei este simetrică în raport cu axul intrarii principale, dominant fiind registrul median, mai înalt al sălii boltite. Turnurile, cu înaltime redusă, nu sunt accentuate în compoziţia faţadei decât ca două registre decorate. Registrul central este dominat de portalul intrării principale, împreună cu marchiza de fier forjat şi sticla a acestuia. Friza ornamentată de la partea superioară a portalului înconjoară edificiul, delimitând pe faţade parterul de nivelele superioare. Deasupra portalului intrării principale, deosebit de impozantă este rozeta profilată şi bogat decorată asezată deasupra unei arcaturi cu colonete masive ce separă cinci ferestre cu vitralii. Arcele în potcoava stilizate au pierdut din decoraţia originală - elemente decorative deasupra colonetelor şi dublarea arcelor spre exterior cu arce în plin-cintru din tencuială imitând caramida aparentă.Deasupra arcaturii există pastrată inscripţia originală pe fond albastru, o friză caligrafică cu scris monumental ebraic, respectiv rozeta de mari dimensiuni. Rozeta profilată şi decorată cu torsade, forme de cupe şi elemente florale vegetale înglobează la centru Steaua lui David realizată din piatră. Fereastra circulară cu hexagrama (steaua cu şase colţuri) reprezentând scutul lui David şi stema poporului Israel - element emblematic al tuturor sinagogilor îl reprezintă un element specific al oricărei sinagogi, repetat sub diverse forme sau materiale. Întreaga compoziţie decorativă este tencuită şi încadrată de o torsadă cu ghirlandă şi un arc cu asize false de caramidă aparentă, realizate din tencuială şi vopsite maro.Registrele faţadei se termină la partea superioară cu o arcatură cu elemente decorative inspirate de steaua lui David, respectiv cu o friză şi cornisă bogat decorate cu motive vegetale stilizate.
Friza registrului central al faţadei principale se termină la partea superioară arcuit, lobat, înglobând în fronton şi Tablele Legii, reprezentând tablele cu cele 10 porunci aduse de Moise de pe muntele Sinai. Friza este încadrată, la partea înălţată, de doua turnuleţe cu steaua lui David aşezată în vârf. Registrele celor doua turnuri sunt similare, dispuse în rezalit faţă de registrul central şi dominate de ancadramentul lung, arcuit şi profilat ce înglobează doua ferestre tip vitraliu. La nivelul frizei ornamentate a faţadei, cele două ferestre sunt despărţite de o suprafaţă tencuită şi decorată, pe care mai demult erau fixate două corpuri de iluminat. Deasupra ancardamentului există o mică fereastră circulară cu ancadrament profilat, urmată de o arcatură la cornişă similară celei din registrul central. Friza ornamentată continuă pe cornişă cu o arcuire în zona centrală a fiecarui rezalit, separând volumul propriu-zis al turnului de atic.Faţadele laterale au aspect şi compoziţie asemănatoare. Este marcantă delimitarea dintre cornişă spaţiului galeriilor laterale şi supraînălţarea spaţiului interior boltit. Registrul orizontal al pereţilor ce susţin bolta prezintă cinci ferestre circulare cu ancadrament profilat şi grilaj metalic, arcatura decorată sub cornişă cu friza bogat ornamentată şi suprafaţa lisă a tencuielii.În registrul orizontal inferior, sub cornişă se continuă aceeaşi arcatură cu elemente ornamentate stilizate, străpunsă doar de volumele de zidărie ale coşurilor de fum. Partea inferioară a faţadelor păstrează aceeaşi compoziţie, ritmată pe verticală de contraforţi, cu ancadramente lungi, profilate ce înglobează ferestrele de tip vitraliu.
Restaurare stucatură
Templul Unirea Sfanta, Bucuresti - elemente decorative ale suprafetelor arhitecturale exterioare
Beneficiar:
Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania - Cultul Mozaic
Contractant:
Duct SRL
Cod LMI:
B-II-m-A-19173 - sec XX. LMI-2010
Perioada de lucru:
septembrie 2015 - iunie 2016
Relevee identificare tehnologica
Ornamente din ipsos
Ornamentele realizate din ipsos, ce decorează faţadele Templului "Unirea Sfântă" sunt reprezentate de cornişa profilată şi ornamentată cu motive vegetale, realizată din moduli repetitivi; ornamente circulare ce pun în evidenţă „Steaua lui David" şi console ornamentate în zona arcaturii de sub cornişă; elemente decorative la ferestrele lungi, între cele două registre orizontale principale ale faţadelor; friza decorativă de jur împrejurul faţadelor laterale şi a celei principale, între cele două registre orizontale principale..
Elemente ornamentale realizate din mortar pe bază de var
Acestea sunt: ancadramentele profilate cu forme circulare - la ferestre şi ceas, rectangulare sau rectangulare terminate în arc semicircular la partea superioară la ferestre şi uşi; profile adiacente elementelor cornişelor, la contraforţi şi sub extremele arcaturii la turnurile faţadei principale.
Elemente ornamentale realizate din mortar pe bază de ciment
Ornamentele sau elementele ornamentale realizate din mortar pe baza de ciment, identificate, sunt: ornamentele de colţ ale turnurilor şi ale turnuleţelor octogonale; rozeta faţadei principale împreună cu elementele decorative adiacente; arcatura cu colonete de la baza rozetei; coloanele cu capiteluri şi baze profilate din lateralul intrării principale.
Tencuieli istorice
Tencuielile istorice, respectiv elementele de ornamentică ale faţadelor, păstrează în mare măsură aspectul original, cele mai semnificative intervenţii fiind aduse tencuielilor şi registrelor cu imitaţie de asize de caramidă a căror structură şi distribuţie originală au fost afectate de restaurările şi retencuirile executate de-a lungul timpului.
Faţada N-E
Starea de conservare
Decoraţia faţadelor Templului "Unirea Sfântă" este reprezentată de ornamente din ipsos, mortare pe bază de var, mortare pe bază de ciment, ce păstrează în mare măsură aspectul original. Cele mai semnificative intervenţii au fost aduse tencuielilor şi registrelor cu asize de caramidă decorative din tencuială a căror structură şi distribuţie originală au fost afectate de restaurările şi retencuirile executate de-a lungul timpului. Multe dintre ornamente au fost fie tencuite cu ciment, fie vopsite necorespunzător, iar datorită factorilor de mediu precum şi a ciclurilor repetate de îngheţ-dezgheţ, o parte au fost distruse integral, necesitând înlocuirea, majoritatea fiind în stare avansată de degradare.
Ornamente din ipsos prezintă multiple forme de degradare datorate în principal infiltraţiilor apelor pluviale cât şi a numeroaselor seisme care au solicitat edificiul de-a lungul timpului.
Decoraţiile din ipsos a faţadelor templului sunt parţial desprinse, cu pericol de cădere de la înălţime, fiind necesară refacerea lor cu termen imediat.
Ornamentele au fost ancorate în zidărie cu scoabe şi cuie din fier, pe o tencuială realizată din mortar de var. În timp umiditatea de infiltraţie şi condiţiile atmosferice au dus la pierderea coeziunii mortarului şi coroziunea elementelor metalice de prindere slăbind adeziunea ornamentelor, iar în unele zone în structura acestora s-au format fisuri şi reţele de fisuri, apărute atât în urma mişcărilor seismice, cât şi a contracţiilor ce au avut loc la nivelul sistemului de prindere (fierul, mărindu-şi sau micşorându-şi volumul în funcţie de temperatură).
Ancadramente profilate cu forme drepte şi circulare (ferestre) – Apariţia unor reţele de fisuri (datorate mişcărilor seismice).
Desprinderi sub forma de exfolieri şi burduşeli ale tencuielilor istorice de la nivelul paramentului.
Interventii de conservare restaurare.
S-au realizat mulaje de silicon în vederea realizarii matriţelor. Pentru refacerea elementelor decorative s-a ales un material asemănator celui original (ipsos) şi s-a armat cu fibre naturale (câlţi).
Depozit cu elemente decorative refacute.
Ancorarea pieselor în zidăria de cărămidă cu ajutorul diblurilor.