Biserica Stavropoleos este o biserică ortodoxă, construită în stil brâncovenesc, în centrul orașului București. Hramul bisericii este Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil. Numele Stavropoleos este forma românească a cuvântului grecesc Stauropolis, care se traduce prin „Orașul Crucii". Biserica a fost înălțată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (domnitor al Țării Românești, 1719-1730), de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas. În curtea hanului său, Ioanichie a zidit biserica și o mănăstire, susținută economic din veniturile de la han (o situație frecvent întâlnită în epocă). În 1726 starețul Ioanichie a fost ales mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei. Mănăstirea pe care a construit-o poartă de atunci numele Stavropoleos, după numele vechiului scaun. La 7 februarie 1742 Ioanichie, în vârstă de 61 de ani, moare și este îngropat în biserica sa. Hanul și anexele mănăstirii au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului biserica a fost afectată de cutremure, care au șubrezit turla până la cădere. Picturile turlei au fost restaurate însă la începutul secolului al XX-lea. În prezent din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcție de la începutul secolului al XX-lea, care adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe și o colecție de icoane vechi (începutul sec. al XVIII-lea) și obiecte de cult, precum și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist. Clădirea cea nouă a fost construită după planurile arhitectului Ion Mincu.
Restaurare similipiatră
Biserica Stavropoleos - gardul de incinta
Beneficiar:
Biserica Stavropoleos
Contractant:
Duct SRL
Cod LMI:
LMI: B-II-a-A-19464
Perioada de lucru:
2013
Starea de conservare
Imagine de ansamblu inainte de inceperea operatiunilor de conservare-restaurare.
Deatliu ornament partea superioara a stalpilor. Se observa prezenta crustelor negre, eroziunilor, exfolierilor si al lacunelor.
Infiltraţiile de apa şi toate procesele de degradare aferente au dus la apariţia unor suprafeţe extinse cu fisuri.
Fisurile mai vechi, pe care a circulat apa, s-au accentuat prin dizolvare.
Datorită procesului de îngheţ-dezgheţ suprafaţa pietrei prezintă diferite forme de pierdere a coeziunii şi adeziunii.
Infiltraţiile de apă, fenomenul de îngheţ-dezgheţ, mişcarile seismice au dus la apariţia mai multor lacune şi zone lipsă.
Pete de vopsea aparute accidental in urma vopsirii elementelor de metal.
Reparaţii necorespunzătoare realizate cu mortare de ciment.
Interventii de conservare restaurare.
Reparatiile necorespunzatoare cu ciment au fost indepartate mecanic pentru a putea fi inlocuite cu mortare compatibile cu piatra.
Infiltraţiile de apa şi toate procesele de degradare aferente au dus la apariţia unor suprafeţe extinse cu fisuri. Acestea au fost consolidate prin operatiunea de injectare a consolidantului.
Zonele lacunare au fost chituite la nivel cu mortare.
Chituirea lacunelor s-a facut printr-o reconstructie volumetrica minimala tinand seama de starea de conservare a zonelor respective.
Fotografii finale dupa incheierea operatiunilor de conservare-restaurare
