Aflata chiar in centrul Capitalei, in vecinatatea Universitatii Bucuresti (pe Strada Ion Ghica Nr. 3), Biserica Sfantul Nicolae - Biserica Rusa, reprezinta un adevarat monument de arhitectura si arta, printre ultimele creatii ale arhitecturii religioase rusesti ale veacului al XX-lea. Aceasta a fost construita intre anii 1905 -1909 din initiativa ambasadorului rus Ghiers pentru personalul ambasadei ruse si credinciosilor rusi din Capitala, fiind inchinata Sfantului Nicolae dupa numele Tarului Nicolae al II-lea al Rusiei.
Biserica are un plan de forma patrata, intrarea facandu-se pe coltul nord-vestic, spre strada, astfel incat altarul, semicircular, sa fie orientat la rasarit. Dimensiunile generale sunt de 19,60 x 18,40 m cu ziduri masive; inaltimea turlei este de 19 m. Naosul se inscrie intr-o forma de cruce cu brate egale, completat de compartimente destinate maririi spatiului sau amenajarilor necesare cultului, totul fiind exprimat in volumele fatadei. Este acoperit de o bolta centrala inaltata, care prezinta in cele patru unghiuri, pandantivi sprijiniti pe console. Un tambur cilindric, cu diametrul astfel micsorat, sustine cupola bulbiforma a turlei.
Pe colturile naosului, 4 turnuri mai mici inconjoara turla centrala. Intrarea este marcata printr-un corp decrosat puternic, incoronat de un alt turn terminat sub forma de bulb. Un al saptelea turn, de aceeasi factura, cu un tambur mai amplu se ridica peste altar. Lumina patrunde in naos pe patru laturi, prin cate doua ferestre alungite.
Fatadele inspirate din exemple rusesti si georgiene, realizate cu caramida aparenta de culoare roz galbui, sunt ornamentate bogat, avand frize ceramice, mozaicuri sub arce si decoratii sculptate in piatra.
Dupa cutremurul din 1977, turla mare a fost fisurata, facandu-se consolidari ale intregului edificiu si reconditionarea picturii. Lucrarile au inceput in anul 2000, fiind un timp sistate din lipsa de fonduri.
Restaurare piatră
Biserica Rusa, "Sf. Nicolae", Bucuresti
Beneficiar:
Parohia Bisericii Ruse,
Contractant:
Duct SRL
Cod LMI:
B-II-m-A-18814
Perioada de lucru:
2014-2017
Starea de conservare
Crusta neagra -afecteaza in proportie de aproximativ 80% suprafata pietrei si este prezenta in straturi de consistente diferite
Crusta neagra -se manifesta intr-o forma virulunta la nivelul tuturor elementelor decorative, in special in zonele interstitiale si alveolare.
Siroirea repetata a apei pe aceleasi zone, in functie de configuratia suprafetelor arhitecturale, a dus la dizolvarea crustei negre sau la imposibilitatea formarii acesteia.
Dizolvarea suprafetelor s-a manifestat selectiv, acţionând mai puternic asupra cimentului dintre granule.
Dezagregarea, pierderea coeziunii dintre granule, este vizibilă pe mai multe moloane de calcar originale.
Dezagregarea şi coroziunea prin dezagregare -cauza principală este dizolvarea selectivă a cimentului dintre granule, la care contribuie îngheţul şi dezgheţul repetat al apei înfiltrată în porii intergranulari.
In zona cornisei se disting numeroase voaluri saline. Acestea sunt rezultatul infiltratiilor de apa datorate invelitorii de tabla deteriorate.
Detaliu zona cu eflorescente saline.
Infiltratiile masive de apa si toate procesele de degradare aferente au dus la aparitia unor suprafete cu desprinderi, exfolieri si burduseli.
In timpul incalzirii apar gradientii termici nestationari perpendicular pe suprafata molonului, iar crustele de acoperire, in special cele negre maresc amplitudinile variatiilor termice si riscul de fisurare pe izoterma.
Fisuri locale, intramolonice, paralele cu suprafaţa externă a molonului, de natură termogenă.
Fisurile mai vechi, pe care a circulat apa, s-au accentuat prin dizolvare.
Fisurari si dislocari ale moloanelor de piatra.
Lacune aparute in urma unor dizlocări datorate aparitiei fisurilor.
Gradul ridicat de degradare la nivelul mortarelor de rost dintre elementele de piatra se caracterizeaza in general prin pierderea coeziunii, fisuri si in multe situatii chiar lipsuri.
Prin oxidarea elementelor metalice, în prezenţa apei înfiltrată în rocă, au rezultat aceste pete de culoare portocalie (oxid de fier), care au difuzat pe suprafaţa pietrei urmând traseele scurgerii apei.
Atacul biologic este prezent in partea inferioara a bisericii insa cu o dezvoltare mai abundenta pe fatada de nord. Acesta este reprezentat de alge verzi, licheni si briofite.
Interventii necorespunzatoare cu ciment. Acestea prezinta fisuri cat si tentinta de depridere de materialul litic.
Interventii de conservare restaurare.
Indepartarea petelor de vopsea de ulei aparute pe suprafetele elementelor decorative cu ocazia vopsirilor repetate efectuate in timp la acoperis.
Indepartarea sarurilor solubile din zonele cu eflorescente saline vizibile pe suprafata prin aplicarea unor serii de comprese succesive cu pasta de hartie (Arbocel BC 200/100) si apa demineralizata.
Indepartarea reparatiilor necorespunzatoare ce au fost executate cu ocazia inerventiilor anterioare.
Operatiunea s-a executa manual, cu ajutorul daltii si ciocanului precum si cu ajutorul vibroincizorului.
Gradul de adeziune cat si cel de coeziune al acestor mortare difera de la zona la zona cea ce a implicat abordarea lucrarilor de indepartare a acestora in functie de aceste criterii.
Indepartarea crustelor biotice cu ajutorul bisturiului.
Curatarea suprafetelor prin micro sablare.
Test de indpepartare al depunerilor aderente si al crustei negre.
Etape din timpul indepartarii crustei negre de pe suprafata elementelor decorative litice.
Detaliu al asuprafetei litice cu etape din timpul indepartarii crustei negre.
Consolidarea suprafetelor friabile ale materialului litic prin pulverizarea consolidantului.
Aplicarea consolidantului prin injectare in fisurile si zonele desprinse.
Consolidarea elementelor desprinse prin aplicarea unui strat de rasina epoxidica.
Reasezarea in pozitia initiala, a bucatilor desprinse ale elementelor decorative.
Chituiri si plombari cu mortar de restaurare a zonelelor extrem de degradate.
Reconstrutia volumetrica cu scopul de a completa zonele lipsa din materialul lapidar atat din motive de ordin estetic cat si din ratiuni de ordin functional.
Tratamentul a urmarit sa redea elementelor de piatra, pe cat posibil, caracteristicile estetice, fizice si mecanice initiale.
Refacerea rosturilor a trebuit sa asigure o imbunatatire a aspectului estetic actual a zonelor de imbinare si sa asigure o cat mai buna etansare a rosturilor pe o perioada cat mai lunga de timp posibil.